joi, 23 aprilie 2009

Fatal


Sub vraja amurgului de violet pervers,

Stau hipnotizat…zambesc sters.


Cer desenat in acuarela divina

Se prelinge prin vene

Si-mi curata sangele negru

Lasand in urma doar lacrimi diafane.


Plangi?

Taci acum, pe tine te plang,

Chip natang…


Corpul ti-e rece si tremuri.

Astazi nu ti-am spus ca ai sa mori,

Dar bine stii, iubito, ca-n nimic ne vom preface.

Ah, da-mi, rogu-te, cea din urma privire ce tace.

3 comentarii:

  1. poezia asta mi a dat imaginea unui tablou...pe care l am in minte de ceva vreme si parca l pictez de multe ori si n oglinzi

    RăspundețiȘtergere
  2. tot ceea ce e fatal poate fi din nou vital

    RăspundețiȘtergere