Vino cu mine sa plutim in nori ca sa culegem micile flori albastre ale uitarii.
…
Nu vrei sa uitam totul?
Nu vrei sa ne trezim intr-o dimineata, sa ne uitam unul la altul si sa nu ne cunoastem?
Nu vrei sa ne-aflam pe taramuri necunoscute?
…
Ah, doar de-as gasi acele flori…niciuna nu seamana cu cealalta.
Trebuie sa stii sa-ti lasi amintirile printre petale si sa speri ca albina ce se va aseza pe floare le va duce departe de tine.
Si-acolo in stupul ei, amintirile tale vor fi facute miere amara, pe care tu nu o vei gusta niciodata.
…
Ce frumos ar fi…
Acum haide, haide sa visam la acele flori in timp ce stam intinsi in iarba calda si ne uitam la nori albi ca spuma laptelui.
…
Mi-am gasit floarea, mi-a fost alaturi atat timp…tu esti. In tine mi-am lasat amintirile si suspinele tineretilor.
Esti frumoasa sa stii…chiar si-asa impovarata de rodul sufletului.
Esti frumoasa…
Dar…cine esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu