Mai stii povestea aia veche cu un print si o printesa si cu….
Sigur o stii, nimeni nu uita asa ceva.
…
Mi-e imposibil sa cred ca tie mama nu-ti citea seara pana cand adormeai.
…
Am uitat, esti orfana.
Totusi, trebuie sa stii acea poveste, e o parte din noi…
…
Imi amintesc prima mea poveste.
Era iarna si afara ningea si …
Scuza-ma, m-am contopit cu amintirile mele stupide.
Intelege-ma ca sunt doar un copil. Inca ma mai joc “de-a v-ati ascunselea” cu mine, ma ascund sperand ca cineva ma va cauta. De obicei dupa cateva ore in care respir incet ca sa nu fiu auzit, renunt la a ma mai ascunde pentru ca nimeni nu ma cauta.
Sunt copil sa stii…
Anul acesta la prima ninsoare incepusem sa mananc fulgi proaspeti si reci. Chiar daca eram singurul care facea asta si toti se uitau la mine cu ganduri ascunse, nu-mi pasa.
…
Vreau sa iti povestesc despre…copii.
Nu stiam cum sa incep, dar mi-am adus o oglinda veche, prafuita si crapata pe alocuri si-acum totul mi se pare usor.
…
Haide sa ne uitam in oglinda sa vedem ce ne sopteste printre panzele de paianjen ce o incarca.
…
Ah, s-a spart singura mea fereastra catre copilul din mine. Cioburile-i sunt intinse pe toata podeaua.
Aud copii plangand…
De ce plang? As vrea sa le impart zambete asa cum soarele imparte caldura.
Au nevoie de caldura sa stii…au nevoie de cineva sa-i scoata din cioburi.
Ajuta-ma sa-i salvam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu