Viziuni macabre, profetii false, iluminari ce ascund intuneric...
Mai stau putin, vreau sa simt cum e sa planga cineva si sa ii simti lacrimile cum iti inunda corpul. Vino si tu, langa mine, in ploaie. Cum e? Simti lacrimile? Simti secretele ploii nocturne?
Apa e amara…
Preferam sa o stiu dulce, dar amagirea e doar o prelungire a suferintei.
Acum as vrea sa ninga, sa ninga atat de des incat sa nu pot tine ochii deschisi. Vreau sa fie frig, sa-nghete lacrimile ploii pe mine ca apoi sa le culeg si sa le ascund de toti.
Lacrimile sfintilor…urmele lor pe pamant.
Spala-ma! Adu un prosop! Sterge-ma!
Sunt plin de sange…
Sange amar, lacrimile ce-mi erau harazite de-atata vreme, in sfarsit mi-au murdarit hainele.
Distruge-le! Arunca-le-n flacari!
Acum sunt curat…
N-am purtat niciodata sangele altuia.
…
Credeam ca sunt curat, credeam ca nu-i al meu sange acela ce-mi umezea buzele.
M-am inselat, al meu era, din ochi curgea siroaie.
Nu mai sangerez. Nu mai am ce.
Profetul s-a inselat…
Stinge-mi lumina intunecata a rasaritului.
Cruta-ma astazi…chiar de nu merit iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu