duminică, 28 decembrie 2008

Ochi Incetosati


Mi-ai spus ca vrei sa vezi lumea prin ochii mei. Iti amintesti? Era o noapte de vara in parcul pierdut, salbatic. Sa fi fost miresmele dulci sau aerul rece care te-au determinat sa iti doresti acest chin…Nu stiu.

Acum haide…nu inchide ochii…nu clipi nici macar o data…lasa praful sa ti se astearna pe retina…te va ustura, vei dori sa inchizi ochii ca durerea sa se sfarseasca, dar nu face asta! Tine-i deschisi pana cand lacrimi iti vor aparea de durere. Acum vezi lumea asemenea mie.

Cum e?

Nu-mi spune, stiu ca te dor ochii, insa doar asa vei cuprinde realitatea ce te inconjoara, sincera si nealterata.

Esti gata sa suferi pentru real?

Te-ai uitat vreodata spre soare? Eu da, vreau sa vad cum lumina imi aduce intunericul. Nu trebuie sa te temi de intuneric, teme-te de lumini inselatoare pentru ca ele iti ascund secrete ce nu le poti banui. Intunericul e pur…

Sunt nesabuit asemenea unui copil ce fuge in fata masinilor, insa eu nu o fac pentru senzatii ci pentru concepte. Sunt sigur pe mine si pe credintele mele, chiar daca ma duce spre ateism. Urmeaza-ma daca vrei sa vezi intunericul luminilor…

Sper ca nu ai inchis ochii inca, mai suporta-mi ideile putin, chiar daca absurditatea le acopera.

Sunt sigur ca nu ai cuprins intelesurile abstractului. Am incercat sa urmez tusele lasate pe plansele de desen, acoperite de panze de paianjen, ale artistului pierdut.

Te-ai intrebat de ce trebuie sa te pierzi ca sa te afli?

Dulci dileme ale unei minti necoapte sau mai bine zis, inca preocupata de existenta si necufundata in grijile cotidiene.

Ah, ti-au aparut primele lacrimi ale durerii launtrice, poarte-le cu mandrie astazi, nu le sterge cu dosul palmei. Ale mele s-au cicatrizat, uite-le, le vezi?

Ce stupid sunt, nu poti vedea in sufletul unei persoane.

Acum clipeste prelung, purifica-te de tine.

Gata, a trecut visul urat, culca-te la loc, n-am sa ma mai las sa ma ranesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu