Gandind materia prin versuri
Ajuns-am eu a scrie acest cuvant
Pervers, nechibzuit, natang,
Rastorn o calimara peste chipul tau
Si-ncep a desena...un zambet.
Creatie de-argila, expresie de gand,
Ma-ndragostesc de tine, om plapand.
Ma-mpiedic de-o reflectie diforma
Ce refuza sa ma minta.
“Rogu-te, astazi nu-mi spune adevarul”
Dar ea tace si totusi canta.
Da, reflectia-mi canta…
Psalmi reci ce ma afunda
In mine si-n idealul meu pagan,
Dar nimeni in jur nu e sa ma auda.
Trandafiri de coral
Cresc pe-al meu mormant
Ce va sa vina-n curand,
Lasand in urma ecou sfant.
Trece lacrima amara
Pe-al tau obraz de granit.
Pleaca iubito, lasa-ma sa ma sting,
Sa stii ca te-am iubit.
Te-ndrepti agale
Spre a noastra casa goala.
Plina de praf, plina de fum.
Da-i foc in asta noapte, transform-o in scrum.
Sub vraja amurgului de violet pervers,
Stau hipnotizat…zambesc sters.
Cer desenat in acuarela divina
Se prelinge prin vene
Si-mi curata sangele negru
Lasand in urma doar lacrimi diafane.
Plangi?
Taci acum, pe tine te plang,
Chip natang…
Corpul ti-e rece si tremuri.
Astazi nu ti-am spus ca ai sa mori,
Dar bine stii, iubito, ca-n nimic ne vom preface.
Ah, da-mi, rogu-te, cea din urma privire ce tace.
Se-aude un scancet!
Dintre ruine se-nalta
Chemare tanguitoare.
Se-aude un scancet
Un atmosfera apasatoare.
Insa nimeni nu e in jur
Strigarea sa o auda.
Nimeni sa fuga spre ruine
Sa-i stearga copilului lacrimile ce fata ii uda.
El plange si-arunca-n vant
Gemete sangerii,
El plange singur
Si se teme de lasarea noptii.
S-a stins un scancet…
Pielea din frunze-i era sa stii.
Am vazut-o astazi prin parc, se plimba si se-oprea la fiecare copac ce-i iesea in cale si-l saruta.
Le saruta scoarta, le saruta frunzele…si la final ii imbratisa.
Iar eu stateam ascuns, printre umbre de ochi si priviri de flori.
O priveam uimit…
La-nceput n-am inteles sarutarile ei. Erau absurde, erau neintelese, erau doar ale ei…
…
Corpul ii era mladios, era feminin, era perfect iar parul ii mangaia soldurile fine.
Nu i-am vazut ochii, nici chipul, dar cand pasea, lacrimi de safir lasa-n urma.
El: Vii?
Ea: Nu!
El: Dar, mi-ai spus ca vei veni, ca ma vei urma.
Ea: (tace)
(el o saruta, ii zambeste cu dragoste si se arunca)
…
(ea plange)
Ea: Asteapta-ma, caci am sa vin. Asteapta-ma…(glasul i se stinge)
(ea se arunca)
Povestea-i incepu in flori de mai
Pe cand pe campuri alergau sute de cai,
Nestingheriti de capastru si de om.
Pe-atunci el se nascu, la poale de pom.
Copilaria-i fu ferice, cu zambete
Si cu rasete-n noapte, cu mere coapte
Si cu sarutari dulci de blonda fata-
Prima lui taina, iubirea nestemata.
Pe cand ceasornicarul ii anunta anii,
Veste gri ii intuneca auzul si ochii.
Era tanar, era sincer, era iubit,
Iar viata ii lua mama de langa el subit.
Nopti de lacrimi si pline de jale
Se-abatura pe-a sa neintinata cale.
Ramase singur pe-acest pamant.
Fara de nimeni sa-l imbie cu dulce cant.
Atunci cararile i se surpara
Lasand loc prapastiilor de ceara.
Drumurile se ratacira de el,
Singurul dar ramas ii era un inel.
Cu lacrimi si cu mandrii il purta,
Si-si amintea de iubita sa mama, moarta-
Fiinta ce-i dadu viata si suflet calduros.
Nimic nu-l mai lega de-acest loc fioros,
Si-astfel decise a-si rataci pasii departe.
Pe-unde nimeni n-avea sa-l cate.
Se facu pierdut, intr-o zi de vara
Inapoi n-avea ce sa-l mai doara.
.JPG)
Aburi de-alcool se-ngana pe buze
Cu lacrimile de sange
Lasate uscate pe obrajii tai.
Intunericul in juru-mi se stinge…
Iubito, nu-mi plange privirea meschina
Si nu lasa ca moartea sa-ti fie aproape
Caci dintre focuri eu ard si te privesc.
Frumoaso, saruta-ma pe pleoape
Caci pe vecie stinse vor sta,
Iar dintre cruci anoste si sfinti batrani
Trimit solie o fantoma sa-ti fie amanta.
Cioburi de zambet
Perfid se-nfing adanc in carnea talpilor mele.
Iubito, ma doare fericirea ta,
Si nu-mi ranji caci am sa mor.
In ochii-ti albi sclipirea nu mai e demult
Si-am incetat sa mai ascult
Acel sarut mortuar
Cusut de tine pe-ale mele buze cu gust amar.
Acum am sa plec din tine cu capu-mi plecat.
Mult voi avea de umblat
Pe-acele carari pline de cadavre uitate
Din nopti prelungi de-amor inchistate.
Frumoaso, du-ma-n ratacire,
Pe-acel taram de nicaieri.
Injectam
Licoarea viselor tarzii in ale noastre vene,
Lasandu-ne cuprinsi in mrejele privirii scaldata-n suspine.
Vino…
Urmeaza-ma orbeste spre a ne gasi pieirea
Din otravurile carnale. Ne cheama marea…
Ne striga strain spre a ne-ntregi cu valurile ei
Patate de sange. Cu buzele-ti rosii din fiinta imi bei
Si ma lasi in frig spre a muri in al meu vis ce-ntarzie sa apara…
De-aici, de la geam, vad monstri.
Ei umbla rar, ei umbla greu
Si lasa-n urma cadavre sute.
Batranii sacri
Se-ascund de lumea-ntinata-n sange,
Lasand copiii luptele sa le duca aprig,
Fiindca a lor viata-i neinsemnata.
Prieteni, eu nu instig
Spre a trada ai nosti conducatori,
Caci ei sunt buni si ne iubesc,
Si sange varsat ei nu doresc,
Ci doar puterea miilor de sori.
Acum, prieteni, orologiul suna stins
Caci spre al sau sfarsit se-apropie rapid.
Spuneti-mi, va rog, doriti a trai prin lupta
Sau dorinta va e a muri insipid?
Asternutul se aduna sub stransoarea ta,
Gemi usor, gemi in surdina,
Natura ne-asculta trupurile
Cum se-mpletesc in pierzania pagana.
Ah, lasa-ma sa fiu pagan,
Caci de pacatul tau n-am sa ma spovedesc.
Lumanarile palpaie mut, nu le-auzim
Si-mprastie flacara cu iz de mosc.
Privim cu ochii inchisi cum pe pereti
Se deseneaza-n lumini, amorul.
Alunecam in dulce abis de simt
Cu fiintele unificate. Focul
Se-ntinde in noaptea albastra,
Zburand, lasam in urma stele mii
Si galaxii intunecate, trecem de luna,
Trecem de timp si poposim in leaganul luminii.
Cu negru am colorat chipul tau
Alb si perfect,
Iubito, zambeste-mi infect.
Parul ti l-am impletit cu scrum
Adunat din sicrie deschise.
Parul ti l-am impletit cu scrum
Ramas din ale mele oase.
Carnea-ti atarna rece,
Stai tacuta-n racla murdara,
De panza, cu mii de paianjeni hidosi.
Sperand la iubirea sacra.
Coastele se ivesc prin rochia alba,
Orbitele-ti sunt goale si cavernoase,
Nu vreau sa te plang, nu vreau…
Ah, iubita mea…morman de oase.
E cald somnul din dulce sange
De fecioara, ce sufletul si-l frange
Pentru rastignirea inimii-n nori.
E calda atingerea buzelor
De fecioara, ce pagan fior
Trimite, sagetand trup ce freamata.
.JPG)
In santuri se descompun cadavre.
Viermi albi rod carnea ranceda
Lasa in urma doar urme de scuipat veninos.
O lacrima se scurge sangeranda.
In santuri se descompun cadavre
Ce emana iz de carne moarta.
Ochii li se scurg din orbitele adanci
Si se prelinge zer de voma uscata.
In santuri se descompun cadavre
Cu pielea strapunsa de oase.
Hainele-s prefacute-n franjuri.
Din stomacuri zboara muste scarboase.
In santuri se descompun cadavre.
Limbile atarna molatec peste dintii cariati.
Un corb solitar smulge o halca de carne
Si zboara, lasandu-ma singur printre decedati.
In santuri se descompun cadavre.
Valuri spumoase se rasfrang pe-al tau trup
De ceara.
Cicatricile-ti adanci se scurg in apa marii
Murdara.
Scoicile canta amurgul violet al marii
In
Asculta cum vantul ingana patetic o romanta
Tie inchinata.
Chitara-mi rosteste ragusit silabele uitate
In cufarul de stejar.
Intinde-te iubito-n nisipul pagan
Saruta-ma amar.
