Acela-s eu

Metamorfozele gandului pervers se rasfrang

Si-ataca ratiuni imaculate, eliberand in aer

Gazul ilariant al stupiditatii noastre de inger.

Si-n momente reci, la piept incep sa strang

Tot ce drag mi-a fost, si-am ajuns sa urasc

Fiindca acela-s eu, scanteie data de-un vreasc

Aruncat in foc de gand si vartej de cadavre.

Acela-s eu, inainte de-a injecta-n ochi, dorinta,

Acolo unde, nicicand n-a dainuit o simpla fiinta.

Incep sa ma inec in somn cu visele absurdului,

Daruite de ingerii fara de aripi, ai intunericului.

Fara sa inteleg care imi e soarta de dincolo de azi

Imi spun ca acela-s eu, fantoma ce te-ajuta sa cazi

Si-ti arunca asupra crestetului, cosmaruri de toamna,

Dorindu-ti viata tulburata de zboruri line de pana.

Acela-s eu dincolo de umbre de flori pestrite…

Acela-s eu…