joi, 15 ianuarie 2009

Cioburi


Fragmente de ochi se-astern pe podea

Diavolul de mult acest lucru si-l dorea

Vrea sa ne prefacem in mii de cioburi

Sa devenim ganduri in ale facerii focuri.


Nimic decat cuvinte ce dau nastere la dor.

La dorinte ce te-ating cand plutesti pe-un nor.

Dar astazi, firmituri voi aduna-n palma,

Le voi ascunde pe toate intr-o naframa.


Iar cand soarele-ti va arata intunericul.

Pe cand vantul iti va spune-n gand, intelesul

Si sensul florilor de fier ce-ti imbogatesc

Sufletul, atunci tie am sa ti-o daruiesc.


In camera pierduta-n umbrele trecutului

Departe de razele reci ale soarelui,

Dincolo de furia ochilor ce ne-ataca,

Intr-un loc unde dormiteaza regina matca,


Aici sa-nchini zeilor naframa de tine primita,

Iar cand din ceruri lumina rece iti va fi data

Si Zeus, mana-ti va intinde, zambind incet,

Atunci draga mea, atunci sa dai nastere unui zambet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu