Sub clar de luna, zambet mi-ai daruit
Si-n acea clipa, tot deveni fara de sfarsit,
Sentiment de libertate si fior lipsit de moarte
Invadara trupul meu, invaluit in soapte.
In jur, greieri cantau arpegii nocturne
Iar licuricii dansau in mine si-n tine.
Intinsi in iarba, stele oarbe contemplam,
Eram simpli, eram puri si-atat ne doream.
Licoare de trandafir ne-nsela simturile
Si omora ratiuni ce-au bantuit atriile
Si ventriculele, injectate cu suflete pierdute,
Cu amintiri de cimitir si petale de mult ofilite.
Ma pierd si te gasesc printre nori de noapte,
Sperand ca intunericul va-mbratisa spiritele necoapte,
Le va oferi in dar pahare cu sange si lacrimi,
Rodul inimilor ingreunate de omenesti patimi.
“Uita asta” iti spun printre sarutari calde,
“Stiu ca zilele ne fura presarate cu trude,
Dar acum, cerul s-a deschis. Urmeaza-ma
Si vom mangaia luna, a noastra pierduta mama.”
Ma prinzi de mana-ncet si de pe nori plecam,
Zburam inconjurati de porumbei si uitam.
Necunoscutul ne va fi de astazi camin,
Ne vom imbaia cu singuratati fara de chin.
Vino…
hai, vii cu mine?unde vrei ;))glumesc...e EA!
RăspundețiȘtergere