Orasul din Fire

Picaturi mari si reci lovesc asfaltul.

Strada este cufundata-n ape murdare,

Sufocata in fulgi plini de noroiul

Negru si ranced al orasului din fire.

A fost creat din pura intamplare de noapte

Cand nimic in jur nu era, doar nisip,

Mangaiat de vantul cald de miazanoapte.

Ea a pus dorinta sa creeze fiinta dupa al ei chip

Impleti mii de siraguri de viata,

Darui cateva momente de zambet.

Respira multe clipe de surd tunet

Si incepu sa coasa oameni fara de fata.

Luni multe au trecut pana-ncepu a lua forma

Fiinta magica, maiestuoasa dar moarta.

Nimic nu prevestea o asa creatie diforma

Unde nimeni nu parea a avea fericita soarta.

Inceputu-i fu ferice, raze de soare scaldau creatura

Zambete incarcau zorii dulci si gadilau simturile

Canturi de pasari pestrite inganau atmosfera.

Scumpe iluzii consumate au fost in momentele

De dupa ploi, de dupa furtuni si lacrimi umane

Cand venele-i se transformara-n mlastini negre

Si totul se sfarsi, magia fu distrusa in clipe profane.

De-atunci orasul din fire fu cuprins de secunde funebre.

Transformarea era completa, siragurile de viata s-au rupt

Momentele de zambet pierdute se facura, in balti de negru

Monstrul incepu a-si smulge aripile, omul l-a corupt,

Nicio sansa de-a creste, creatura n-a avut…