Lanturi

Sclipiri de ape tulburi iti invaluie chipul

Sunetele lunii iti spala, in taina, trupul

Sonate surde te-ngana in momente ascunse

Iar palma ti-e plina de amintiri scurse.

Ti-aluneca incet printre degete

Timpul pierdut pe-alei prafuite

Si-ncerci sa-l culegi din noroi

Sa-l asterni pe-un altar de strigoi.

Regrete ajung a-ti ineca privirile

Si-ncepi a te dezlega din firele

Ce te-au tinut captive-n temnite,

Unde lacrimi incarca mii de fete.

Dar firele, lanturi se dovedira a fi

Si-n temnite ai fost osandita a muri

Printre umbre si ganduri pierdute

Printre rani si sperante rupte.

Podelele-s pline cu flori de sange

Doar o raza de soare patrunde si te frige

Ascunsa-n intuneric pentru atata vreme

Piele incepe a-ti fi roasa de guri de vierme.

Rani deschise-ti dau dureri acute

Dar tu mai poti spune doar strigate mute.

Nimeni nu-ti va gusta din fiere

Nimeni nu te va imbata cu miere.

Amintiri din vreme de mare fericire

Te chinuie-n vremuri de nenorocire

Acestea-ti vor servi drept mormant

Aici te vei intoarce in vechiul pamant.