sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Portocali


Plantatii de portocali…

Dincolo vor fi numai plantatii de portocali, pomi roditori cu fructe coapte si frunze verzi ce emana miros de viata.

Stai pe-o patura si te-ntrebi cum de ai ajuns acolo.

Cauti indicii care sa-ti explice de ce esti aici si-ncepi sa scormonesti, cu ochii speriati, prin buzunare…dar nu gasesti nimic. Te uiti in jur dar nimic nu-ti e cunoscut.

Picioarele incep a-ti tremura si simti nevoia sa te asezi pe patura inflorata cu desene banale, patura primita la moartea sufletului tau.

Cerul e albastru, e sincer si e pretutindeni. Cate un nor pierdut il pateaza si-l face imperfect.

Toti avem norii nostri…

Te-ai calmat acum iar picioarele incep sa te-asculte iar.

Te ridici si-ncepi sa te plimbi printre pomi.

E cald si sudoarea iti imbiba camasa suflecata la maneci si descheiata la gat.

Ce nu ai da pentru un pahar de apa…

Dar mergi, nu te opresti, asa ai fost invatat.

Doar de ai asculta pamantul si frunzele care iti soptesc secrete…

Orele trec iar picioarele te dor, ai obosit cautand ceva printre portocali, ceva…

Printre ramuri se-aud rasete de copii.

Da, rasete de copii asa cum radeam toti odata, candva…

Te-ndrepti spre ei cu pas grabit sperand ca iti vor aduce salvarea dar totul e in van.

Doar de ai reusi sa ii gasesti, sigur iti vor arata iesirea din plantatia de portocali.


E cald…

Poate incepi sa delirezi sau poate…nu, sigur imaginatia iti joaca feste.


Grimase de dezamagire iti inunda chipul.

“A fost doar imaginatia ta perfida, nimic altceva. Ce ar cauta copii printre portocali? De ce nu i-ai gasit? Nu pot sa gasesti ceva ce nu e real.”

Dar dintre pomi in cale-ti iese un mic baiat, murdar pe-obraji si pe maini iar pantalonii ii sunt rupti in genunchi. Parul ii e plin de praf iar pe mana are si cateva zgarieturi ce inca sangereaza.

Tu: Salut baiete.

El: …

Tu: Ma numesc … (intinzi mana). M-am ratacit printre portocali si nu stiu cum sa scap de aici. Poti sa imi spui pe unde pot iesi?

El: …

Tu: (nedumerit)De ce nu-mi vorbesti? Nu te speria de mine, sunt doar un om obisnuit, n-am sa te ranesc.

El:…

Tu: Spune-mi te rog pe unde pot sa ies de aici!(vorbesti raspicat)

El: Mama mi-a spus sa nu vorbesc cu oameni morti.

Copilul pleaca si se pierde printre portocali iar tu ramai singur si nedumerit.


Doar de te-ai fi oprit sa mirosi portocalii…dar nu ai facut-o!

Un comentariu: